CE SE ÎNTÂMPLĂ ASTĂZI ÎN BIBLIOTECA DĂIŞOARA?
Voi lăsa fotografiile să vorbească cronologic despre aceşti paşi ...
Când 99% din oameni ziceau "ce-ți trebuie să faci o bibliotecă la sat" - "cine o sa citească" - "nu-ți pierde vremea", ei au fost acel 1% care de la bun început au crezut în acest proiect și au mers cu mine pe drum.
Azi, batem palma și ne uităm în spate. A fost faină tare vara asta. Mulțumesc vouă, pentru fiecare zi în care vă trageam după mine la cămin, unde deja râdeam ca ne mutăm la cât timp petreceam aici :)) pentru drumurile făcute după cutiile de cărți, pentru răbdare, pentru susținere, motivație, curaj și nu în ultimul rând pentru ajutorul fizic, de la vopsit, la aranjat rafturi, bătut cuie, șters geamuri, etc ...
Cea mai importantă parte a sufletului meu este aici și oriunde aș pleca știu că ori-de-câte-ori revin este locul meu de pace, e locul care îmi bucură sufletul. Este simplu. Acasă. Tot ceea ce sunt eu astăzi sunt datorită acestui loc, datorită oamenilor de aici și a libertății de a creea, de a mă îmbogăți moral și spiritual și poate cel mai important lucru este că m-a învățat să rămân om, oriunde aș fi și cu oricine aș vorbi. Astăzi îmi doresc ca în Dăișoara să se păstreze același suflu de care vorbea Lucian Blaga, anume că ,,veșnicia s-a născut la sat'', aici, iar la rândul meu să încerc să îi bucur pe cei care din păcate nu au acces la cultură sau educație la fel cum eu sau mulți alții dintre noi le-am trăit și le-am experimentat la oraș.
Ca să spun întreaga poveste, mama mea este învățătoare în sat și deseori mergeam cu ea la școală, ba să mai caut o carte nouă, ba să mai caut lucruri scrise despre Dăișoara pentru că majoritatea au dispărut. Toate acestea până într-o zi în 2018, prin noimebrie, când tot la școală mergând mi-am dat seama că nu mai existau cărțile pe care le știam acolo de atâta amar de vreme și majoritatea dintre ele, nu știu cum au ajuns în pivnița școlii. M-am întristat. M-am supărat. Nu mi se părea normal ca într-o instituție publică, într-o școală, cartea, să fie aruncată într-o pivniță oricât de veche ar fi și oricât de neimportantă pentru vremea de astăzi. Oricum ar fi nu își aveau locul acolo. După această întâmplare am avut o discuție cu un bun prieten din localitate și ne-am gândit cum am putea să readucem la viață o Bibliotecă de sine-stătătoare. Deja aveam în jurul meu și al paginii o comunitate de oameni, astfel, zis și făcut...am realizat un afiș, l-am postat, am cerut oamenilor să doneze din cărțile pe care nu le mai folosesc, sau pe care le au și pe care le folosesc în continuare dar își doresc să le împărtășească cu elevi din localități rurale care poate nu au acces la ele. Din februarie 2019 până în august acelasi an, Biblioteca a fost utilată, cu un patrimoniu de peste 5000 de volume, rafturi, calculatoare, imprimantă și chiar și mobilier. Toate dar toate au fost primite din donații din întreaga țară. Astfel în 2019 s-a deschis și inaugurat oficial Biblioteca Sătească Dăișoara, după atâta vreme de când Emanoil Bucuța a înființat-o în anii 1940, în același loc.
BIBLIOTECA SĂTEASCĂ DĂIȘOARA
ASOCIATIA TRADITII LOCALE
FLORIN BUCUTEA
© 2020 Florin Bucutea. All Rights Reserved.
E-mail:
bucuteaflorin@gmail.com
office@florinbucutea.ro
Facebook:
Florin Bucutea
Daisoara - traditii locale
Biblioteci Rurale
Colecția Muzeala Etnografica Daisoara
Insagram:
Florin Bucutea
Asociatia Traditii Locale
Tik Tok:
Florin Bucutea
Asociatia Traditii Locale
Scrie-mi
Contact