Expediază
Expediază
Mesajul a fost expediat - Mersi!
Îndeplinește toate câmpurile necesare!

Contact

Scrie-mi

Florin Bucuțea 
e-mail: florin.bucutea@yahoo.com

 

 

© 2020 Florin Bucutea. All Rights Reserved.

FLORIN BUCUTEA

FLORIN BUCUTEA

CERCETARE ETNOGRAFICĂ - DĂIȘOARA 

28 iulie 2021
     La faptul că Dăișoara constituie o vatră recunoscută de păstrare a folclorului a contribuit dragostea, pasiunea și respectul acestor oameni față de manifestările creației populare tradiționale, cât și faptul că
18 martie 2021
,,Noi romanii nu prea avem simboluri. Cred ca de aici pleaca toata bajbaiala si deriva noastra. Nu prea avem simboluri si oameni care sa inspire, sa ne uneasca, sa mobilizeze.
10 februarie 2021
Astăzi vreau să vorbim despre un obicei demult uitat. Mersul PE scoverzi. Am scris cu majuscule pentru că deseori, expresia se adaptează și se face o ,,corectură'' nepotrivită a limbajului,

Din 2013 cu aparatul foto la gât, cu vorba bună și cu reportofonul în buzunar ascult poveștile bătrânilor din sat, scotocim împreună lăzile de zestre. De ce? Pentru că mă îmbogățesc spiritual și moral. Pentru că învăț să rămân om. Pentru că trăiesc într-un loc care încă și-a mai păstrat o urmă a satului de altădată. O aură. Un arc peste timp. Fotografiile, așa prăfuite și deseori ascunse pe sub țoalele îmbibate în naftalină, sau puse în cutii de carton în dulapul din camera de din'ientre (camera cea bună) sunt uitate. Eu, m-am trezit să le înviu. Pentru că au povești. Pentru că au momente. Pentru că nu sunt o bucată de hârtie. Ruptă. Cu fotografiile în mână, cu omul în fața mea aflu despre viața simplă. De munca la câmp. De țesutul în război nopți la rând la lumina lămpii. De jocurile din Doscior. De iubirile sincere fără prea multe metafore. Despre bărbații plecați în cătană. Despre femeile și copiii ce le duceau dorul. Acasă. 

Satul are multe de spus. Are oameni. Pentru mine este o reală plăcere să-i ascult. Plec deseori de acasă pentru 10 minute, și revin după trei ore. Pentru că mătușa de la 59 și pentru că badea de la 145. Povestea decurge de la sine, cu luciditate, detalii. Cu lacrimi pe obrazul bătut de soare și de ... timp. Cu amintiri din junețe. Sfaturi. Trăiri. Sentimente ce azi par a dispărea. Îi privesc fix în ochi, în profunzimea sufletului, dincolo de vorbele grăite. Văd oameni fericiți. Învățați. Oameni simpli. Oameni într-o mulțime de lume. 

De la dumnealor....de la ei, că deja suntem prieteni buni, povestea acestui sat a prins aripi. A zburat din generație în generație. De la haiducul Dăian, la Dăișoara de astăzi. Eu vreau ca aceste aripi, aceste momente să nu rămână o istorie ștearsă. Vreau să fie vii. Azi. Mâine. Pentru aceia care vor urma. Care nu vor mai știi ce a fost aici. 

Relia lu' Călbează și Țica lu' Vasi