Baba

Bunica mea a fost babă multă vreme, iar când eram mic nu înțelegeam de ce lumea îi zicea “babă” dar eram prezent la tot acest ritual dacă îl pot numi asa - de facere a prescurilor. De cand aprindea focul in cuptorul cu lemne (ulterior, brudarul sobei si mai tarziu cuptorul aragazului) pana cand iesea pe poarta in graba sa ajunga cu prescura la biserica inainte de inceperea slujbei.

 

Prescura se prepară doar de o femeie care are anumite calități și în lumea satului poartă numele de #BABĂ.

Alături de vin și apă, prescura este ofranda credincioșilor, elementul de bază pentru săvârșirea sfintei Liturghii și materia principală din care se pregătesc sfânta împărtășanie și anafura. În spațiul rural pentru coacerea prescurii, preotul alege o femeie văduvă care trebuie să întrunească anumite calități: să fie credincioasă, curată sufletește și trupește, să nu poarte vorba și să fie o bună cocătoare. Pe acestă femeie o putem identifica sub numele de ”babă” fără a se face referire neapărat la vârsta acesteia.

 

De regulă, prescura se coace sâmbătă dimineața pentru duminică, iar dacă sâmbăta este zi de sărbătoare atunci se coace joia, dar niciodată vinerea și nici în zilele de sărbătoare. Înainte de a se apuca de frământat, baba își zice rugăciunile de dimineață, se închină de trei ori și pe nemâncate pregătește cele necesare pentru frământat. După ce aluatul este bine frământat, se face deasupra lui în trei locuri semnul crucii și se rostește ”Doamne-ajută-i și-l crește!” Se lasă la dospit aproximativ 45 de minute. Forma care i se dă prescurii după ce este dospită diferă de la un sat la altul, dar cel mai des întâlnită este forma crucii sau forma rotundă. În Dăișoara forma este dreptunghiulară. Pe capetele prescurii și în mijlocul ei se pune pristolnicul (pecetea) pe care îl găsim în lumea rurală sub denumirea de ”chistolnic”, ”cristolnic” și care imprimă inițialele rituale dispuse sub formă de pătrat. Când se pune pristolnicul, unele babe rostesc: ”Și ajută pe toată lumea și mă ajută și pe mine”. Apoi se dă la cuptor. Abia acum baba poate mânca, nu înainte de a lua anafură. După coacere prescura se șterge cu un ștergar curat și se învelește într-o pânzătură albă. Niciodată nu se bate coaja, existând credința că bătaile prescurii imită bătăile primite de Mântuitorul nostru. Trecând prin aceste procedee, prescura este dusă la biserică și e gata pentru a fi slujită.

 

Foto: Florin Bucutea

Parte din informatie: Muzeul de Etnografie Brasov