,,Poți să fii mire-mpăcat

Că mireasă ț-ai aflat

Știe țese, știe coase

Ști' purta haine frumoase,

Meșteră la cusătură,

Și la vorbele din gură.

Știe pînea s-o frământe,

Și pe om cum să-l încânte.''

Maria și Cornel Bucuțea - iulie 1971

Ioana Bucutea

Foto -  ,,Discursul ritual și costumul tradițional din sud-estul Transilvaniei''

Maria Bucuțea - 11 mai 1969

Foto - ,,Discursul ritual și costumul tradițional din sud-estul Transilvaniei''

Foto - ,,Discursul ritual și costumul tradițional din sud-estul Transilvaniei''

Cele 4 momente de ritual 

Foto - ,,Discursul ritual și costumul tradițional din sud-estul Transilvaniei''

Foto - ,,Discursul ritual și costumul tradițional din sud-estul Transilvaniei''

''Din interviurile și munca de documentare a acestui obicei și totodată a portului specific, cu Maria Stanciu, Maria Bucuțea, Viorica Marcu, Valentina Radu, am delimitat aceste 4 săptămâni în 4 momente de ritual diferite și specifice locului. Dintre acestea Maria Stanciu și Valentina Radu au participat la toate cele 4 momente.

1. Cu 4 săptămâni înainte de nuntă peste găteala capului fetei cu creață, se punea cârpa de rozor. Viitoarea mireasă se îmbrăca astfel duminica la joc. Se deosebea de celelalte fete deși poartă aceeași ie ca și cea de fată, cu pui peste cot și fodori la mânecă, peste ie poartă pieptarul desfundat. Peste poalele iei îmbracă rochie neagră, mai groasă din lânică pentru că de regulă nunțile se făceau iarna. Croiul acestei rochii este format în partea din spate din cute, dându-i amplitudine, iar fața era întinsă. Tind să cred eu că înainte de a avea de unde să se achiziționeze rochia, peste poate viitoarea mireasă purta crătința. Acest lucru este în curs de cercetare. Peste rochie se poartă două șurțuri, dintre care cel de dedesubt este subțire din mătase de culoare deschisă (bleu, bej, roz), iar cel de deasupra este un șurț din trei foi, numit șurț cu potori, țesut în război din lână fină/păr în patru ițe, este tivit de jur împrejur cu bertie din lână albastră, la poale având aplicații dintr-un șnur roșu, un galon auriu, iar la poale registrul decorat este format dintr-un alt galon din fir metalic auriu, numit ,,hirul cu fluturii''. Ornamentarea se continuă la poale cu flori confecționate din panglică colorată din mătase dispuse frontal și la colțuri în grupaje de câte patru. Talia este încinsă cu o curea din mărgele având ornamentația cu păsări multicolore și element floral policrom. La spatele iei la ceafă sunt prinse două perechi de panglici lungi cât rochia. 

2. Cu 3 săptămâni înainte de nuntă peste găteala capului purtată cu o săptămână înainte (descrisă mai sus), se adăuga coarda. Aceasta este secvența rituală numită ,,mersul pe scoverzi'', la casa mirelui. Viitoarea mireasă se deosebește de celelalte fete prin accesoriul de pe cap, respectiv coarda care venea așezată peste cârpa de rozor și creață. Aceasta era confecționată dintr-o sârmă, pe care erau așezate flori din hârtie făcute manual de către verișoarele și prietenele fetei ce urma a se mărita. Coarda era purtată o singură dată. 

3. Cu 2 săptămâni înainte de nuntă ,,dacă mai e răgaz'' cum ne zicea Maria Stanciu, fata viitoare mireasă purta ,,peunii'' (reg. bortele cu păuni). Acest costum era deosebit de cel purtat în primele două săptămâni prin găteala capului, care acum era cu borte și păuni, iar întregului ansamblu i se mai adăugau două baticuri din păr pe fond negru cu decor floral multicolor prinse de cureaua cu mărgele, așezate pe șolduri și numite cârpe de rozor. Una dintre ele era primită în dar de la mamă, iar cealaltă era primită de la soacră. În partea dreaptă tot prinsă de curea, era cârpa de mireasă folosită la casa mirelui pentru a se șterge pe mâini nașa. În limbajul local aceasta poartă denumirea de ștergar. Revenind la găteala capului, aceasta este o construcție simbolică cu accesorii care trimit la etapele parcurse de tânără până în acest moment ritual. Pe cap mireasa poartă două rânduri de borte cu păuni, la frunte hirul cu bănuți, în fața păunilor se pune coarda de mireasă purtată la mersul pe scoverzi. Această împodobire a capului este completată de un coif, decorat la spate cu bumbi din metal auriu, în dreptul urechilor vrâste de țimir, știurechi și bobocei roșii. 

4. În duminca nunții, mireasa purta voalul. Din relatările Mariei Stanciu, cea care în ziua nunții a purtat voalul, am aflat că toate celelalte găteli ale capului erau purtate la joc, și în casa mireslui. În ziua nunții, Valentina Radu și Maria Bucuțea mi-au relatat că la biserică, acasă dar și la petrcerea de după, au purtat voalul. Poate pentru că era mai ușor de purtat, în condițile în care nunta însemna joc. 

5. A doua zi după cununie tânăra nevastă purta rozorul. Acesta era realizat dintr-o cârpă din păr pe fond negru cu decor floral policrom cumpărată din târguri. Acesta era confecționat din cârpa primită în dar de la mama soacră și purtată la șold în timpul jocului când era gătită cu bortele și păunii. La spate peste rochie, tânăra nevastă purta crătința roșie cu cele două bete din postav fin, una roșie, una albastră - semne ale statutului de nevastă. 

De menționat este că nu orice viitoare mireasă trecea prin toate cele patru etape. Fiecare alegea în funcție de răgazul pe care și-l dădeau tinerii viitori miri pentru organziarea nunții. Unele fete alegeau doar coarda și bortele cu păuni, altele doar coarda și voalul din lipsa bortelor și a păunilor, sau altele doar voalul. 

După cum spuneam, înainte cu două săptămâni de nuntă, există o secvență rituală numită ,,MERSUL PE SCOVERZI'', la casa mirelui. Acesta avea loc mereu într-o duminică. Zi în care tineretul se gătea și mergea la joc, dar de această dată și în această zi, tinerii viitori miri vor fi împreună pentru ultima dată în postura de fecior și fată. După joc, fata împreună cu două-trei verișoare și o soră mai mare și căsătorită, mergea la casa feciorului pentru prima dată. Aici erau așteptate de către familia feciorului, care împreună cu doi-trei verișori și câțiva prieteni, punea masă ca la nuntă, cu aperitiv, supă, friptură, iar la final se serveau gogoșile (reg. scoverzi). Viitoarea mireasă se deosebea de celelalte fete prin accesoriile de pe cap. Peste creață și cârpa de rozor i se adăuga o coardă, o coroană confecționată din flori de hârtie decorate cu beteală. Maria Stanciu ne spunea într-un interviu că dumneaei la vârsta de 17 ani când s-a măritat a luat parte la toate cele 4 momente, 4 săptămâni care se încheiau cu nunta propriu-zisă. Eram curioși dacă în ziua mersului pe scoverzi, fata ducea ceva la casa mirelui. Maria Stanciu ne-a zis ca nu a fost cu nimic, totul era pregătit de viitorul mire. În acest cadru intim, format din viitoarea familie a fetei, prieteni și neamuri apropiate, feciorii îl încurajau pe viitorul mire să o ceară, să zică care e scopul pentru care s-a pregătit într-atâta, și împreună cu toții rosteau diverse strigături premergătoare nunții. Tot în această zi se alegea data exactă a nunții, se puneau la punct detaliile și de atunci încolo puteau umbla chemătorii pe la nănași, neamuri și prieteni, pentru a rosti prin strigături, bucuria că încă un fecior se însoară - practic astfel se invitau sătenii la nunta care urma să aibă loc peste două săptămâni. 

Astăzi vreau să vorbim despre un obicei demult uitat. Mersul PE scoverzi. Am scris cu majuscule pentru că deseori, expresia se adaptează și se face o ,,corectură'' nepotrivită a limbajului, unde ,,pe'' este înlocuit cu ,,la''. Însuși prin esența și specificitatea limbii române, se degradează înțelesul acestei expresii dacă este utilizată în contextul ,,mersul la scoverzi'', pentru că feciorii și fetele nu mergeau să mănânce acele scoverzi fizic. Acest ,,pe'' înseamnă că tinerii se adunau ,,pe văzute'', era o primă intrare a viitoarei mirese în casa viitorului ei mire, o întâlnire de rămas bun de la feciori și fete, de o pregătire pentru nunta ce urma, de transfer al identității de tânără fată, spre viitoare mireasă. Toate acestea exprimate prin ,,mersul pe scoverzi''.

Marele sociolog Ernest Bernea, sublinia încă de la începutul studiului său că nunta, în raport cu celelalte două ceremonii din ciclul vieții are un caracter deosebit. Dacă botezul și înmormântarea apar mai mult în legătură cu integrarea omului în comunitatea vieții religioase, nunta, deși nu este lipsită de un caracter religios, apare mai mult în legătură cu viața socială și de familie. De la Miorița până la Luceafărul eminescian, taina existenței este închisă în taina nunții. În lumina nunții, omul se adeverește înțelept ca Oedip în fața Sfinxului, unde natura este în slujba mirelui, iar cerul în slujba miresei. Din perspectivă folclorică acestea sunt acte ale dramei trecerii tinerilor în rândul celor însurați și încuscrirea celor două familii, ale mirelui și miresei. Actele petrecute pe parcursul celor 4 săptămâni, dintre care 3 cele premergătoare nunții în sine, trebuie să ducă la un echilibru social prin adaptarea și integrarea tinerilor în rândul celor însurați, erau acte care pregăteau viitoarea pereche. Ion Șeuleanu în lucrarea sa ,,Poezia populară de nuntă'' apreciază nunta ca fiind un ,,organism multifuncțional'' compus din rituri, practici folclorice și elemnte ce țin de arta spectacolului. 

În Dăișoara întâlnirile, riturile și elementele de folclor și sărbătoare se întâmplau cu trei, două sau chiar o săptămână înainte de evenimentul în sine, în funcție de vremea pe care o aveau viitotii miri. Este ceva specific locului. Originar de aici. Am întrebat, am căutat, iar concluzia este că în satele vecine acest obicei cu mersul ,,pe scoverzi'' nu a fost și nu este parte din comunitate. Ficare săptămână își are propriul ritual, propria însemnătate și  pe care eu l-am învățat de la oamenii din sat, de la bătrânele de astăzi care ieri au purtat coarda și s-au dus pe scoverzi în casa mirelui. 

ASOCIATIA TRADITII LOCALE 

FLORIN BUCUTEA

© 2020 Florin Bucutea. All Rights Reserved.

E-mail:               

bucuteaflorin@gmail.com

office@florinbucutea.ro

Facebook:         

Florin Bucutea

Daisoara - traditii locale 

Biblioteci Rurale

Colecția Muzeala Etnografica Daisoara

Insagram:        

Florin Bucutea

Asociatia Traditii Locale 

Tik Tok:           

Florin Bucutea

Asociatia Traditii Locale

Scrie-mi

Contact