6 octombrie 2019.

Ai mei bucătăriseră bine câteva zile, rezultat final = prăjituri și multe platouri făcute cu ajutoul câtorva apropiați din cele primite drept donație de la Sergiana. Mesele așezate. Scaunele tapițate aduse de la Biserică, așezate la dungă. Paharele cu picior aștepau să fie umplute cu vin alb. Cafeaua fierbinte. Sucul rece. Semnele de carte printate și personalizate. Vederile cu fotografii din sat gata-s de luat amintire. Probele făcute. Repetițiile făcute.

No, rămâne să vă imaginați acum, intrarea în sat, vreo 40 de mașini în fața Căminului, pe străzi, în unghiuri. Se aude muzica simfonică pe fundal în surdină. Doi prieteni, Ioana și Horea îmbrăcați românește în fața ușii așteaptă oaspeții cu pâine și sare și-un bun venit călduros.

Totul gata. Familia și cei mai apropiați dintre ai mei, prietenii și colegii. Practic, piele de găină. Totul ca la carte. Exact cum mi-am dorit. Aștept invitații. Emoțiile sunt ... sunt și atât. Trebuie să mă bucur de ziua asta. Aștep 140 de invitați. (130 au venit). Și mă bucur. Și las să se vadă asta cu zâmbetul cât toata fața. Încet veneau și spre uimirea mea, chiar au fost punctuali încât totul a început comform planului. Eu sunt peste tot și nicăieri, le făceam cunoștiință invitațiilor între ei, umpleam paharele cu ... apă. Îmi repetam în cap frazele de spus pe scenă ... degeaba că oricum nu au ieșit așa. Am vorbit de multe ori până acum în fața unui public, dar astăzi am simțit cele mai mari emoții, astăzi au avut loc cele mai mari bâlbe. dar sunt mândru de ele. Au fost la mine acasă. În fața acelora pe care îi iubesc. În locul pe care îl iubesc. Măcar s-a amuzat lumea. 

Invitație pe care le-am transmis-o tuturor acelora care au donat ceva pentru Bibliotecă, Instituțiilor precum Inspectoratul Județean Brașov, Serviciul Cultură Tradițională Brașov, Biblioteca Județeană George Barițiu Brașov, Spitaul Sf. Constantin Brașov, dar și cadrelor didactice din cele două Scoli Gimnaziale Ungra/Dăișoara, Primăriei Ungra, precum și sătenilor și prietenilor. 

Sunt student la masteratul intitulat Teoria și Practica Managementului Instituțiilor și Evenimentelor Culturale. Dacă tot merg gratuit cu trenul, și profit de titulatura de student, măcar să pun în practică elementele învățate și să fac un eveniment corect. Studiat. Biblioteca în mintea mea înseamnă un eveniment cu ștaif, cum ar zice românul. Așadar aveam nevoie de oameni care să vină într-o ținută, iar eu să le ofer motive pentru a face asta. Aveam nevoie de ceva elegant. De ceva unic pentru Dăișoara. Buget redus și prieteni buni, dar fără blah, blah, pentru care nici eu nu aș bate drumul. 

Îi aveam deja pe cei de la Grupul Vocal Anatoly, grup semifinalist la Românii au talent - 2014.

- Ce ar fi dacă pe scena Căminului Cultural ar răsuna muzică de operă?! O fostă colegă de liceu cu câțiva ani mai mici știu că avea o voce de răsuna Sala Festivă. Mhm. Christine Razec. Acum cântă la Opera Cluj. Caut, întreb, îi scriu, o sun. Batem palma. Va cânta la Dăișoara. Dar are nevoie de acompaniament. Pe cine știu eu care să cânte la pian? Întreb un prieten. Găsim. 

- Ce ar fi dacă evenimentul debutează cu un cvartet simfonic?! ... să cânte în surdină în timp ce îmi vin invitații și socializează. Aveam în minte să chem oameni din medii foarte diferite, nu se știau între ei, deci trebuia cumva să îi omogenizez.  Cum? Cine? Întreb un prieten - Marian Stan - treabă rezolvată. Cvartetul Kroner urma să vină în sat.

- Ce ar fi dacă aș invita pe cineva să țină un discurs elegant?! Doamna Ministru (MFE) Roxana Mînzatu - Proful meu de română din liceu - Nicolae Savin - Mătușa Ileana Mihăilă - prof. univ. Universitatea București. Zis și făcut. 

- Un preot. Doi. 

- Musai și o expoziție de costume populare. Trebuie să vadă oaspeții ce costume faine au făcut dăișorenii. 

Alături de Academic Art Events, și alături de bunul meu prieten Marian Stan, evenimentul va putea fi posibil. Eveniment la care aceștia vor fi sponsori oficiali cu tot ceea ce înseamnă echipament logistic pentru buna desfășurare a #surprizelor pe care vi le pregătim...și mai mult decât atât, prin sprijinul și implicarea acestora #Dăișoara va avea o primă ediție a unui album fotografic în variantă fizică. Până la data deschiderii, noi muncim cu drag și spor și urmează să vă țin la curent cu detaliile care vor fi puse cap la cap, pentru un #ALTFEL de eveniment cultural în sat.

Mulțumesc Marian Stan !!

Mulțumesc Academic Art Events !!

În sala alăturată Bibliotecii am expus o parte dintre fotografiile din Dăișoara și am dus un lădoi pictat care să dea o notă de autentic. Oameni, locuri și povești. 

Stau cu telefonul în mână ca de obicei și primesc mesaje. Mesaje și multe comentarii la postarea de pe facebook. Astfel de mesaje:

,,Nu-i asa o tragedie aceasta amanare,Florine.Vreau sa contribui si eu pt eveniment. O sa iau legatura cu fratele meu cat de repede pot si o sa-l rog sa faca asta pt mine.'' - ,, Nu pot sa cred... V-am urmărit de la primul pas pana la final... Am fost uimita de rezultat.... Arata fabulos.... Erați cei care îmi demonstrați ca se poate..... Sper sa fie doar o problema temporara... Ca doresc succes și doamne ajuta sa finalizați proiectul.... A fost munca enorma cu oameni frumoși!'' - ,, Cărți nu am reușit să trimit. Am avut intenția sa trimit unele noi dar mai mereu sunt în criză de timp. Săptămâna trecută mă gândeam cum să ma revanșez și .... a venit ideea salvatoare... sa trimit bani.'' 

Mă uimesc. Oamenii au văzut dincolo de ceea ce am vrut eu să exprim. În fine, în decurs de 4 zile, aveam un buget de 3000 de lei. Sunt șocat ce a putut provoca o fotografie și câteva cuvinte, spuse poate din suflet, pentru oamenii care au urmărit întregul parcurs al proiectului. Foarte tare! Hai că o facem.

Între timp am fost invitat la diverse emisiuni la Radio România Brașov - mulțumiri dnei. Mihaela Cătălui - unde am vorbit despre ce a însemnat munca pentru înființarea unei biblioteci, finalizarea acesteia, planurile de viitor ale acestui nou spațiu și totodată despre evenimentul care se conturează. Între timp - prietenii știu de ce există fix în astfel de momente - mă reîntâlnesc accidental cu un vechi prieten, Marian Stan. Omul se ocupă de evenimente și foto-video de multă vreme. E bun, mă! Știe ce face și vrea să ajute voluntar.  Zis și făcut. Urma să am sonorizare, prezentator, fotograf profesional și chiar și video de prezentare al evenimentului dar și multe sfaturi despre cum să decurgă totul. Și mai mult decât atât, prin firma la care activa, AcademicArt Events puteam să îmi pun fizic în aplicare ideea de a face un album. O mini carte. Cu alte cuvinte, ceva de ținut în mână, ceva material, de unde să citești și pe care să îl pui pe raft să treacă vremea peste el ;i praful totodată. Tot între timp, dl. pr. Dragoș Dobrițoiu îmi spune că vrea ca grupul vocal ANATOLY să facă parte din acest eveniment și că dânsul se va ocupa de tot. Ah și să nu uit, și o sponsorizare de la Sergiana, care urma să acopere bufetul suedez pregătit pentru toți invitații. Genial. Deja totul prinde contur. 

Mai am ceva să zic? 

Tac și îi mulțumesc cui trebuie. E mare lucru. 

30 septembrie 2019.

Sunt la final de lună. Lună în care am gândit și răzgândit viitorul eveniment. Pe cine să invit? Care să fie elementul principal? Câți invitați? Cât va dura? Și multe planuri care mă duceau cu gândul că sunt perfecționist. Sau doar un tip care se plictisește și își caută activități. Nu știu. Încă nu am aflat. În orice caz, am noroc mare la oamenii de lângă mine. Zilele au trecut, evenimentul se contura, albumul prindea culoare, oamenii aflau. Căminul Cultural devenea tot mai fain și mai plin, pentru că totul trebuia să fie țiplă, nu doar Biblioteca. Astfel încât, am profitat de faptul că în 2019, an omagial al satului românesc, se împlinesc 100 de ani de la înființarea Echipei de Dansuri. Bun. Alt prilej de sărbătoare. Logic că m-am apucat de așezat pe holul Căminului diplome, tablouri, steaguri, fotografii...până am ajuns să fac și o expoziție de fotografie. Că mno. Dacă tot erau printate și înghesuite în dulap, de ce să nu fie și expuse. Acasă. Că numai ce se întorseseră de la Castelul Bran. 

Uneori lucrurile nu ies mereu așa cum ne dorim, și nu mereu depind doar de tine. Am pornit pe drumul înfințării unei BIBLIOTECI, care să servească drept o instituție în care comunitatea să se bucure de activități de cultură. Drum nu foarte ușor de străbătut, cu multă muncă fizică și dăruire, dar cu pași drepți care au lăsat acest spațiu comunității dăișorene, și nu numai. Prin această postare, ÎMI CER SCUZE public, tuturor acelora care au ajutat la finalizarea acestui proiect (cei care au donat tot ceea ce avem acum, aici), oameni în fața cărora mi-am dat cuvântul și i-am invitat la un eveniment de deschidere oficială a acestui spațiu.Din păcate și din lipsă de sprijin financiar, amân această deschidere pentru un viitor, sper eu, apropiat.

Vă mulțumesc pentru înțelegere.

8 august 2019.

După luni întregi de muncă a venit ziua de azi. Ziua în care am șters ultimul fir de praf și am așezat ultima carte la dungă, pe raft. Biblioteca Sătească Dăișoara este finalizată.

Oficial.

Definitiv.

Sunt împlinit. Bucuros. Satisfăcut. Este o primă urmă pe care am reușit să o las aici, și care sunt sigur că nu se va șterge curând. Va fi vie. Va avea suflet. Și da, eu mă voi ocupa de asta. Atât cât pot. 

Dar până atunci vreau ca toți cei care au crezut în proiectul meu și care au contribuit la amenajarea acestui spațiu, să petreacă o zi în Dăișoara. Câteva ore. Să vadă unde au ajuns cărțile pe care le-au donat. Să vadă unde au ajuns rafturile, noptierele, calculatoarele, draperiile. Să vadă locul. Locul care fără de ei, astăzi nu exista. Iar pentru asta vreau să fac un eveniment. Dar unul bun, la care să se bucure oaspeții. Să le rămână în minte ziua aceea. Dar evenimentul înseamnă buget. Evenimentul înseamnă cultură. Iar cultura și bugetul nu au fost niciodată pe aceeași lungime de undă. Nu aici, la nivel național se întamplă asta, din păcate. 

Mă gândesc și revin. 

26 august 2019. 

Mă simt neputincios. Și asta doar pentru că nu depinde doar de mine. Că altfel, era ca făcut. Le-am promis oamenilor care au sprijinit proiectul meu, mi-am dat cuvântul că într-o zi vor călca aici. Vom sărbătorii. Dar cum? Cine să susțină un așa eveniment? Pe banii cui? Întreabă și vei afla, caută și vei găsi. Da, am întrebat și am aflat. Nu există buget. Nu sunt bani. Etc. Nu am de ales decât să aștept o perioadă mai bună și între timp să îmi cer scuze tuturor.  Nu pot face evenimentul în comunitate pe banii mei. Nici pe banii alor mei. N-am decât să îmi cer scuze și să aștept, poate pică vreun buget pentru cultură de undeva. Până una alta, am postat pe pagină. 

ASOCIATIA TRADITII LOCALE 

FLORIN BUCUTEA

© 2020 Florin Bucutea. All Rights Reserved.

E-mail:               

bucuteaflorin@gmail.com

office@florinbucutea.ro

Facebook:         

Florin Bucutea

Daisoara - traditii locale 

Biblioteci Rurale

Colecția Muzeala Etnografica Daisoara

Insagram:        

Florin Bucutea

Asociatia Traditii Locale 

Tik Tok:           

Florin Bucutea

Asociatia Traditii Locale

Scrie-mi

Contact