Expediază
Expediază
Mesajul a fost expediat - Mersi!
Îndeplinește toate câmpurile necesare!

Contact

Scrie-mi

E-mail:               

bucuteaflorin@gmail.com

office@florinbucutea.ro

 

Facebook:         

Florin Bucutea

Daisoara - traditii locale 

Biblioteci Rurale

Colecția Muzeala Etnografica Daisoara

 

Insagram:        

Florin Bucutea

Asociatia Traditii Locale 

 

Tik Tok:           

Florin Bucutea

Asociatia Traditii Locale

© 2020 Florin Bucutea. All Rights Reserved.

FLORIN BUCUTEA

FLORIN BUCUTEA

ASOCIATIA TRADITII LOCALE 

FORMAREA CETEI DE FECIORI 

Ceata de Feciori reprezintă o tradiție recunoscută în zona Țării Cohalmului dar și a Țării Făgărașului și este prezentă în majoritatea satelor. În jurul acestui obiceiul gravitează viața socială a satului în preajma sărbătorilor de Iarnă. Ceata de Feciori se formează în ajunul zilei de Sfântul Nicolae și durează până în seara zilei de Sfântul Ioan Botezătorul (7 ianuarie). În acest interval, ceata este responsabilă de organizarea diverselor activități de divertisment pentru tineretul satului, și nu numai: jocurile, balurile, diverse mese festive, etc. Toate aceste activități au reguli bine stabilite și un calendar strict.

La sfârșitul anului 2013, în urma unei proceduri migăloase și de durată, colindatul în ceată bărbătească din România și Republica Moldova a fost inclus în lista patrimoniului cultural protejat de UNESCO. În această ceată bărbătească se grupează floarea tinerilor unui sat, iar, până la al Doilea Război Mondial, fiecare localitate din regiunea dintre Prut și Nistru, la fel ca și cele din România, avea câte una sau mai multe cete de colindători formată din flăcăii satului. Acest obicei a început însă să dispară, după instaurarea regimului sovietic în 1944, spune etnograful și muzeograful Varvara Buzilă. La sfârșitul anului 2013 colindatului în ceată bărbătească i s-a dat o dimensiune internațională, fiind inclus în lista patrimoniului cultural protejat de UNESCO. Dosarul privind înscrierea acestui obicei în patrimoniul UNESCO a fost elaborat împreună cu specialiști din România.

Colindatul de ceată bărbătească se practică pe tot cuprinsul României, în special în localităţi rurale, dar se poate afirma că există zone concentrate de manifestare a acestui ritual de Crăciun, anume zonele subcarpatice şi transcarpatice şi aria de transhumanţă din sud-estul ţării (cu sate din judeţele, Brăila, Călăraşi, Constanţa, Galaţi, Ialomiţa, Tulcea, Vrancea ş.a.). Colindatul de ceată bărbătească, produs al culturii orale tradiţionale, este un ritual calendaristic hibernal străvechi, atestat documentar abia în secolul al XVII-lea (în Memorialul pastorului Andreas Mathesius din Cergău Mic, jud. Alba, în care se condamnă practica „tineretului” român de a umbla în „ceată”, cu „colindele” de Crăciun). Iniţial, colindatul marca solstiţiul de iarnă, având, probabil, origine romană (organizarea cetei bărbăteşti cuprinde rituri de alegere a conducătorului şi de sacrificare simbolică a lui, după ce-şi îndeplineşte menirea, ce amintesc de Saturnalii). Ulterior, acest ritual propriu culturii orale moştenite a asimilat un mesaj creştin, astfel că astăzi cumulează caracteristici precreştine şi creştine. Este practicat, în prezent, în multe localităţi din România, în perioada Crăciunului. Ritualul se desfăşoară în felul următor: • O ceată de tineri necăsătoriţi (pot exista şi mai multe cete în satele mai mari) merge la fiecare casă din sat, interpretând cântece rituale, numite colinde. Acţiunea de a merge din casă în casă pentru a cânta colinde se numeşte colindat. • În cadrul colindatului, există mai multe spaţii (fereastra, casele gazdelor, vetrele atinse de toiegele colindătorilor) şi momente (începutul colindatului, intrarea şi ieşirea cetei de la o gazdă, răsăritul soarelui/ zorile) marcate ritual. • După ce cântă colindele la o casă, membrii cetei, numiţi colindători, sunt răsplătiţi de gazde cu daruri rituale (colacul de grâu, paharul de vin ş.a.) şi bani. • În cazul în care nu erau primiţi să colinde, membrii cetei practicau, până spre anul 2000, un anti-ritual numit descolindat, ce consta în adresarea unor imprecaţii versificate către gazdele neprimitoare şi executarea unor gesturi infamante (scoaterea porţilor închise din balamale, mânjirea porţilor cu păcură ş.a.). • Interpretarea colindelor este vocală (în ritm giusto-silabic), în unele zone asociindu-se acompaniamentul instrumental (iniţial, fluier şi cimpoi, apoi clarinet, taragot, vioară şi dube - tobe mici, acordeon ş.a.). Ceata poate interpreta colindele la unison, antifonic, în contrapartidă sau „pe perechi”. Colindatul este un ritual prestigios, datorită vechimii, complexităţii şi caracterului său spectacular. În comunităţile rurale contemporane, tinerii se asociază din proprie iniţiativă în cete, în jurul unui conducător experimentat, care cunoaşte bine colindele şi are autoritate. Copiii acumulează experienţa colindatului, fiind adesea, primiţi, în unele zone, să asiste la repetiţiile cetei, unde învaţă, în cadru informal, colindele cântate de adulţi. În acelaşi timp, gazdele care-i primesc pe colindători cunosc conţinutul ritualului şi-i cenzurează pe membrii cetei, obligându-i să păstreze tradiţia, pentru a primi răsplata aşteptată. De asemenea, există şi o funcţie premaritală a colindatului, care încurajează perpetuarea ritualului. La casele unde se află fete de măritat, colindătorii cântă colinde speciale, augurale, şi, în unele zone, dansează cu fetele pentru ca ele să încheie cât mai repede căsătorii fericite. În acelaşi timp, însă, există pericolul hibridizării repertoriilor tradiţionale locale, din cauza intervenţiei unor preoţi care doresc să se interpreteze şi colinde străine de tradiţia locală, dar cu un conţinut mai adecvat mesajului creştin al sărbătorii Crăciunului sau din cauza influenţei mass-media, ce poate duce, pe termen lung, la desemantizarea ritualului, prin uniformizare şi accentuare exclusivă a elementelor lui exotice.

În data de 6 decembrie, de Sfântul Nicolae, ceata de feciori se adună și se stabilește punctele forte după care să se ghideze pe parcursul sărbătorilor de iarna. Se stabilește cine este primarul cetei, casierul, precum și data în care se merge după lemne, zilele in care vor incepe repetitile, ora la care se pleaca la colindat, muzica și alte treburi organizatorice pentru ca totul să fie pus la punct. Nu în ultimul rând, fetele iau parte și ele la întrunirea feciorilor unde fiecare alege feciorul căruia să-i facă bățul și vrâsta, lucru pentru care vor fi răsplătite cu bomboane și ciocolata în dimineața zilei de 26 decembrie, când îi vor întâmpină pe feciori la Oarda cu ștergare.

Clipul a fost înregistrat în iarna anului 2014 cu ajutorul prietenilor de la Serviciul Cultură Tradițională Brașov - Centrul Cultural Reduta, Braşov.

Locație: Mătușa Țică a Coveşanului, care împreună cu toată familia a ajutat enorm ca acest eveniment sa aibe o locație traditionala. Mulțumesc.

 

Sursa text: patrimoniu.ro