2016. Eram anul II de facultate.
Am primit un mesaj pe facebook-ul paginii ,,Dăișoara - tradiții locale" de la dl. Iulian Dămăcuș prin care se interesa dacă această Dăișoară este acea Dăișoara natală a lui E. B. Da, este. Dar sătenii prea puține își aminteau. Era un ,,domn de la oraș". Așa am transmis și eu mai departe. Am vrut să transmit și o fotografie cu tabloul găsit în pivnița Școlii, dar ia-l Florine de unde nu-i. Dispăruse. Și discuția nu s-a oprit aici. Am avut onoarea să primesc trei dintre cărțile scrise de către dl. I. Dămăcuș. Le-am citit pe nerăsuflate. Mi-au stârnit curiozitatea. Dar s-a și stins repede pentru că nu am mai găsit niciun document despre E. B.
15 ianuarie.
Ziua Culturii Naționale
,,Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie,
Tânără mireasă, mamă cu amor!
Fiii tăi trăiască numai în frăţie
Ca a nopţii stele, ca a zilei zori,
Viaţa în vecie, glorii, bucurie,
Arme cu tărie, suflet românesc,
Vis de vitejie, fală şi mândrie,
Dulce Românie, asta ţi-o doresc!''
Mihai Eminescu
Era ziua de 5 iunie. Anul trecut. Anul ăsta special care tocmai a trecut. Am trăit o emoție aparte. A fost ziua în care urma să aflu că tocmai de la Botoșani s-a întors acasă sub o altă formă acela care a ridicat Căminul Cultural din sat. Născut din mamă dăișoreancă și tată moldovean din județul Iași. Născut Popescu, devenit Bucuța după numele mamei. Scriitor. Etnolog. Bibliograf. Membru corespondent al Academiei Române. Fondatorul și directorul revistei de epocă ,,Boabe de grâu'', Secretar general la Ministerul Cultelor și Artelor numit de D. Gusti. Fondator al primei Biblioteci din Dăișoara. Emanoil Bucuța. Uitat demult.
Azi, într-a 15-a zi din 2021, Zi demnă de vorbit despre oamenii marcanți ai societății românești, vreau să îl readuc în actualitate pe acest dăișorean pe numele lui, Emanoil Bucuța. Nu, nu pentru că avem același nume de familie, ci pentru că a fost acela datorită căruia acest loc are un Cămin Cultural în care de-a lungul vremurilor s-au întâmplat lucruri care astăzi sunt urme și bucăți de istorie de care și noi ne bucurăm.
Primul meu contact cu acest nume a fost când am citit cartea "Dansul dăișorean" - Ioan Pumnea, Emil Poenaru. Știam doar că d-lui era cel datortă căruia am avut un spațiu în care să refac Biblioteca ale cărui baze le-a pus în anii 1944. Eram curios. De ce Bucuța, și nu Bucuțea. De ce a ridicat un Cămin Cultural dar totuși nu a trăit aici deloc. De ce în pivnița Școlii am găsit un tablou cu el dar nimeni nu mai știa nimic. De ce bătrânii satului îl numeau ,,un domn de la București''. De ce dl. Iulian Dămăcuș - născut în anul 1949 - poet și prozator român stabilit în localitatea Gherla, județul Cluj. - avea scrieri despre acest dăișorean. Cine era de fapt?
În acea zi de 5 iunie 2020, am primit de la dl. Gheorghe Aldica - băiatul lu' Mărioara lu' Călbează de la numărul 102 din Dăișoara, un pachet de cărți pentru Biblioteca Jibert, dar cu mențiunea că în pachet este o carte pentru mine - scrisă de Emanoil Bucuța. Mare mi-a fost mirarea. Scrierile lui E. B. au ajuns înapoi. Acasă. De acolo de unde au și plecat. Da, am găsit cartea care plecată din Biblioteca Dăișoara, ștampilată și cu număr de inventar, a ajuns la Botoșani, și acum înapoi în Bibliotecă. Carte care din acel moment a devenit cea mai valoroasă. Practic singura care are informații despre Emanoil Bucuța. Biografie. Fotografii.
,,Inițiativa înființării unui Cămin Cultural în localitatea Dăișoara se conturează în anul 1936 și aparține lui Emanoil Bucuța (Bucuțea - notat), dăișoreanul care ajunsese în funcția de director al Casei Școalelor din București, precum și lui Pumnea Gheorghe, învățătorul satului. În timp ce Emanoil Bucuța se străduia să obțină un ajutor financiar din partea fundației regale ,,Principele Carol", învățătorul Pumnea Gheorghe desfășura în comună o intensă activitate, în scopul de a obține adeziunea sătenilor la această inițiativă și sprijinul lor. El reușește ca să reunească 74 de familii, care la data de 22 septembrie 1937, pun bazele înființării Căminului Cultural Andrei Șaguna. Din registrul de membrii al Căminului Cultural rezultă că în timp de un an, numărul familiilor care aveau calitatea de membrii susținători crește la 161.. Entuziasmul dăișorenilor face ca Emanoil Bucuța să se reîntoarcă în comună și să doneze 100.000 lei pentru Căminul Cultural. Ceremonia punerii pietrei fundamentale a Căminului are loc la data de 28 august 1938. Dintre cei care au contribuit financiar la ridicare Căminului începând cu anul 1939 se enumeră câțiva dăișoreni și familiile acestora dar și contribuțiii venite de la capitală, precum și din partea echipei de dansuri prin premiile câștigate în bani. În acest mod Căminul Cultural din Dăișoara dobândește sufieciente resurse financiare pentru edificare și dezvoltarea activității sale. În acest mod devine posibilă participarea echipei dăișorene la tot mai numeroase concursuri și mansifestări artistice. Activitatea echipei de dansuri este mult legată de noua instituție de cultură, care datorită condițiilor grele ale anilor războiului al doilea mondial nu își poate serba terminarea construcției decât în anul 1944. Este de subliniat că serbarea de inaugurare a Căminului Cultural ocazionează dăișorenilor o adevărată ,,petrecere a dansului", pe scenă apărând nu mai puțin de trei formații de călușari, cu dansatori ce aparțin unor generații diferite, o formație de dansuri populare locale care dovedește posibilitatea valorificării scenice a acestor dansuri, o formație de dansuri compusă din tineretul școlar care pentru prima oară prezintă în fața dăișorenilor dansuri din Muscel și Oltenia." - "Dansul dăișorean" - Ioan Pumnea, Emil Poenaru.
"Analiștii prozei lui Emanoil Bucuța sînt de acord că acesta este în primul rând un etnolog cu deosebit talent de povestitor/narator, recunoscându-i măiestria în construcția frazei: "un bijutier medieval"..[...]" - Iulian Dămăcuș.
Emanoil Bucuța s-a născut în data de 27 iunie 1887 din tatăl Ioniță Popescu și mama dăișoreancă, Rebeca Elena (născută Bucuța).
Școala Generala o termină la București la Școala "Gh. Șincai", iar liceul la "Sf. Sava", București, iar mai apoi absolvent al Universității din București, Facultatea de litere și Filosofie. În anul 1912 pierde bursa de studiu în Germania avându-l drept concurent pe Panait Cerna. Dar totuși pleacă pentru doctorat.
1915 - 1916 publică intens poezii în revista "Drum drept" unde se și semnează pentru prima dată BUCUȚA.
1916 se căsătoreșe urmând să aibe 3 copii: Ileana (1917), Ion (1919) și Emanoil (1925).
1919 este numit redactor șef al Monitorului Asigurărilor muncitorești.
1920 devine membru activ al Societății Române de Geografie.
1922 este avansat director clasa I în Ministerul Muncii.
1923 devine membru în Societatea Etnografică Română.
1925 este numit director la Funadația Culturală.
1927 își schimbă numele în Bucuța (din Popescu) și publică primul roman.
1927-1927 delegații Oslo, Viena.
1932 este numit secretar general al Ministerului Cultelor si Artelor de catre D. Gusti. In acelasi an devine membru al Ligii Navale Române.
1937 este distins cu "Ordinul Național al Legiunii de Onoare" în grad de cavaler.
1944, 15/28 AUGUST - INAUGUREAZĂ CĂMIMUL CULTURAL DĂIȘOARA.
1946, moare.
Mulțumiri pentru tot ceea ce a lăsat în urma sa în acest loc, pentru acest loc, în și pentru această Românie.
© 2020 Florin Bucutea. All Rights Reserved.
E-mail:
bucuteaflorin@gmail.com
office@florinbucutea.ro
Facebook:
Florin Bucutea
Daisoara - traditii locale
Biblioteci Rurale
Colecția Muzeala Etnografica Daisoara
Insagram:
Florin Bucutea
Asociatia Traditii Locale
Tik Tok:
Florin Bucutea
Asociatia Traditii Locale
Scrie-mi
Contact