Expediază
Expediază
Mesajul a fost expediat - Mersi!
Îndeplinește toate câmpurile necesare!

Contact

Scrie-mi

Florin Bucuțea 
e-mail: office@florinbucutea.ro

 

 

© 2020 Florin Bucutea. All Rights Reserved.

FLORIN BUCUTEA

FLORIN BUCUTEA

ASOCIATIA TRADITII LOCALE 

CENTENARUL ECHIPEI DE DANSURI

Dăișorenii au reușit să creeze o artă din tradiția locului, spunea Ioan Pumnea. Astfel timp de ani la rând, cu pasiune, respect și dăruire, din bătăile piciorului și strigăturile țăranului din Dăișoara anilor 1919, s-a conturat un dans, un joc bărbătesc numit fecioreasca de la Dăișoara. De atunci circulă o legendă care spune că fiecare dăișorean este un dansator, că își are ritmul și jocul în sânge. ,,N-am să apuc centenarul formației și rău îmi pare, dar cât voi trăi, gândul și sufletul meu vor fi alături de toți acei care vor duce mereu pe culmi tot mai înalte, frumusețea, vigoarea și gingășia jocului nostru dăișorean. Acesta este îndemnul meu. ’’ spunea Radu Traian (dăișoreanul care a înființat echipa de dansuri), și iacă'tă-ne ajunși în anul 2019, în anul în care echipa de dansuri din Dăișoara ar fi împlinit 100 de ani de existență. Sunt bucuros să știu că a fost, sunt împlinit să știu că de astăzi, aceste diplome sunt expuse în sat, în semn de respect și recunoștiință pentru toți aceia care au muncit cu sudoarea frunții și bătăile piciorului, dobândind acestea, fiind tot ceea ce a mai rămas din echipa de dansuri, fiecare cu o poveste în spate. Ce reprezintă aceste diplome? -sunt o dovadă vie a acestor vorbe, sunt faptele, care au lăsat o urmă în trecut și care reprezintă o confirmare pentru viitor. -sunt o întreagă poveste. Fiecare având în spate ore, zile și săptămâni întregi de repetiții, emoții, prietenii, turnee, spectacole, ropote de aplauze și într-un final o amintire frumoasă pentru fiecare membru al echipei vremii. -o confirmare a faptului că fecioreasca a pornit din picior de dăișorean, transmisă mai apoi satelor învecinate. Între 1914-1920, Radu Traian, născut într-o familie săracă a locuit ca emigrant în societatea americană a vremii. Tânărul dăişorean a gândit că îşi poate câştiga existenţa punându-şi în valoare talentul de dansator. ,,Astfel, îmbrăcat într-o cămeşe albă cu mâneci lungi, sub brîu cu un fel de fustiţă triunghiulară tot albă, cu ciucuri şi cu un frumos model cusut, cu brîu şi panglică încrucişată pe piept. Cu cioareci albi peste care se ridică de la opinci până la genunchi legăturile încrucişate (în stil roman) a panglicilor multicolore, pentr ca imediat sub genunchi să se afle zurgălăii, cu căciulă neagră aranjată după modelul ce azi l-am numi ,,dacic’’, cu un buchețel de flori în partea ei dreaptă – cu acest costum Radu Traian a început să colinde cârciumile și diversele localuri americane, dansând călușarul și alte dansuri, în ritmul imprimat de vioara lui Mutu Sami, zis Frunzea’’.

,,Numai lin, dorule lin

Că sîntem pe loc stăin

Numai rar, dorule rar

Că sîntem la trai amar’’ ...

este strigătura celor doi promotori ai dansului dăișorean, cunoscută fiind și astăzi, cu nostalgia locurilor natale și invocarea dorului. În 1919, întors în Dăișoara, Radu Traian, la fel de sărac precum a plecat, s-a întors mai bogat, paradoxal fiind. Această bogăție imaterială, era bogăția învățării călușarului și a ideii că ,,dansul poate deveni și spectacol coregrafic’’. Astfel a luat naștere o primă echipă de dansuri în Dăișoara, prin prisma picioarelor născute să joace în fața sătenilor. O sărbătoare pe care a trait-o intens întreg satul a fost aceea a aniversării a 50 de ani de la înființarea formației de dansuri din Dăișoara, aniversare care a avut loc la 28 decembrie 1969. În cei 50 de ani de activitate, nobila pasiune pentru dans a dăișorenilor a dus la o mare sărbătoare în sat, unde, la Căminul Cultural au evoluat mai mult de 150 de dansatori, moment ce a reflectat sudoarea și munca a celor peste 500 de spectacole, peste 200 de deplasări și a serilor de repetiții, dar și bucuria furtunilor de aplauze, a trofeelor și diplomelor care au răsplătit această dăruire de a face cunoscut acest tezaur folcloric al poporului noatru. Radu Traian, promotorul dansului dăișorean a lăsat atunci sub forma unui discurs, câteva cuvinte pentru generațiile ce vor urma, ,,N-am să apuc centenarul formației și rău îmi pare, dar cât voi trăi, gândul și sufletul meu vor fi alături de toți acei care vor duce mereu pe culmi tot mai înalte, frumusețea, vigoarea și gingășia jocului nostru dăișorean. Acesta este îndemnul meu. ’’

 

CUVINTELE SI FAPTELE PENTRU SĂRBĂTORIREA CELOR 100 DE ANI + ÎN ARTICOLELE DE MAI JOS