DE LA SOCIETATE DE LECTURĂ, LA INSTITUȚIE CULTURALĂ
Raluca Ioana Roncea, actualmenete profesor de limba română și parteneră în proiectul Biblioteci Rurale prin care înființează sau mai bine spus reînființează Biblioteca din Crihalma, mi-a povestit și m-a introdus în lumea de acum un secol a Crihălmenilor. Înainte de a vorbi despre proiectul actual de re-aducere în actualitate și importanța existenței unei Biblioteci în localitate, Raluca relatează cine, cum, de ce și ce s-a întâmplat în anii dinaintea Primului Război Mondial, pe plan cultural-educațional în Crihalma.
Dionisie Bucur menționa în jurnalul sãu „
Vãzând aceastã situație gândul mi-a rãmas mereu la aceastã lipsã de interes și cunoștinþe a comunității din Crihalma. De atunci a început sã mã preocupe înființarea unei societãți de lecturã în cadrul cãreia populația sã poatã ajunge la cunoștințe utile în cât mai multe domenii.”
- Direcția Județeanã Brașov a Arhivelor Naționale, Fond nr. 456 Societatea de lecturã Crihalma, manuscris
A doua jumătate a secolului XIX-lea a marcat o etapă decisivă în procesul de instituționalizare a culturii românești, pe baze moderne, devenind expresia unei societăți pe deplin conștientă de individualitatea sa. Astfel, intensitatea vieții culturale a pătruns și în rândul tinerilor din mediul rural, prin răspândirea ideii înfințării unor societăți de lectură după modelul celor din marile orașe, în care studiau.
Documentele vremii atestă faptul că originile Bibliotecii Crihalma sunt strâns legate de începuturile Societății de lectură ,,Steaua'', înființată în anul 1907. Se spune că la sărbătorile de Paști din acel an unul dintre fiii preotului paroh din acea vreme pe nume Dionisie Bucur, elev al liceului ,,Andrei Șaguna'' din Brașov a organizat un spectacol de teatru și dansuri în incinta școlii din sat, cu scopul de a face o colectă de bani și cărți pentru înființarea unei ,,poporale''. Rezultatul a fost uimitor reușind să strângă peste o sută de volume de la colegii săi de liceu, iar din modesta sumă de ,,șase florini și cincizeci de creitari'', obținută în urma reprezentației de teatru, a completat numărul de cărți pentru viitoarea Bibliotecă ,,poporală''.
În urrmătoarele vacanțe, tânărul Dionisie Bucur reușsește să mobilizeze tineretul din sat, ținând conferințe pe diferite teme, înființează un cor și organizează numeroase spectacole de teatru. Astfel, în anul 1911, odată cu sfințirea noii Biserici din Crihalma, tinerii din sat au ocazia să-și prezinte activitățile în fața unui public select, fapt care-i conduce conștiința apartenenței la o societate culturală. Din acest moment, activitatea culturală a tinerilor se intensifică și apar primele șezători literare, ghidate de cei care ajunseseră să studieze la oraș.
În vacanța de vară a aceluiași ani - 1911 - tânărul Dionisie Bucur revine în satul natal, în calitate de nou student la teologie și redactează un statut al ,,Societății de lectură Steaua'' din Crihalma, județul Târnava Mare cu gândul că acesta ,,să lumineze ca o stea și să împrăștie întunericul ce zăcea asupra locuitorilor comunei noastre''.
În luna decembrie 1911, Dionisie Bucur convoacă adunarea generală de constituire a Societății, unde dă citire ,,statutelor''. Încă de la început reușește să înscrie în jur de patruzeci de membri. Fiecare intra cu o taxă de înscriere de o coroană, dar unii au oferit și două, și cinci ,,drept sprijin și însuflețire''. Cu banii strânși au fost achiziționate cărți și s-au făcut abonamente la diferite ziare și reviste care au pătruns în lumea satului, sub același considerent de răspândire a cunoștințelor.
Președintele Societății ,,Steaua'' a fost ales tatăl său, preotul Gheorghe Bucur, care a făcut demersuri ca aceasta să fie recunoscută drept persoană juridică și primind aprobare din partea Ministerului de Interne din Budapesta, în 17 aprilie 1912, Societatea ,,Steaua'' începe să fie cunoscută și apreciată în împrejurimi , reușind ,,să sădească în inimile și kințile celor are făceau parte din ea, sentimentul conștiinței naționale''.
După recunoașterea oficială, activitatea Societății se intensifică, iar în anul 1913, participă alături de alte formațiuni de tineret din împrejurimi la Concursul de cântec și joc, organizat de Asociațiunea ,,Astra'' din Sibiu, în localitatea Veneția de Jos. Aici, tinerii crihălmeni reișesc să obțină premiul I și suma de 500 de coroane, prin prezentarea jocurilor ,,Purtata'' și ,,Învârtita''.
În timpul Primului Război Mondial activitatea Societății de lectură ,,Steaua'' a fost diminuată, fiind organizate doar spectacole cu copiii de la școală și colindatul de Crăciun.
Luna noimebrie a anului 1918 a readus în prim-plan rolul Societății de lectură, acela de deschidere spre lume și de conștientizare a valorilor naționale, prin organizarea locuitorilor din Crihalma pentru a participa la Adunarea de la Rupea, unde aveau să se aleagă delegații care vor lua parte la Adunarea de la Alba Iulia, unde se hotăra unirea Ardealului cu România. La acel marș spre Rupea au participat peste o sută de crihălmeni, care au purtat cu mândrie un steag românesc, confecționat din cel unguresc pe care îl aveau la școală.
După terminarea Războiului, Societatea de lectură ,,Steaua'' își reia activitatea, iar noul președinte, tânărul preot Dionisie Bucur reușește să atragă mai mulți membri și face demersuri pentru afilierea Societății la marea Asociațiune ,,Astra'' din Sibiu. Drept răspuns, în anul 1929 s-a luat hotărârea afilierii la ,,Astra'', iar Societatea de lectură ,,Steaua'' a devenit Cerc Cultural Astra, conform adresei semnată de însuși Vasile Goldiș, președintele Asociației din acea vreme.
Noul statul a adus numeroase beneficii atât comunității, cât și Bibliotecii Crihalma, care a fost îmbogățită cu zeci de volume editate de Astra Sibiu. Tot prin intermediul acesteia s-a reușit și procurarea unui aparat de proiecție cu aproximativ patruzeci de filme, care au rulat și în satele din împrejurimi. Din banii obținuți de la aceste activități a fost completată colecția de cărți a Bibliotecii, care se afla pentru început într-o sală de clasă a școlii, dar a fost înființată și o fanfară, fiind procurate în jur de treisprezece instrumente. De aceasta se ocupa un instructor din Rupea.
Activitatea bogată a Cercului Cultural Crihalma și influența benefică pe care a avut-o asupra întregii comunități a făcut ca în anul 1933 să fie ridicat la rang de ,,Despărțământ Astra'' la care au fost afiliate încă zece comune, respectiv Mateiaș, Ungra, Dăișoara, Ticușu Nou, Cuciulata, Lupșa, Fântâna, Hoghiz, Bogata și Dopca.
În anul 1935 ,,Biblioteca poporală Crihalma'' își va muta sediul din incinta Școlii într-o încăpere a Casei de Cultură Crihalma, inaugurată în același an. Activitatea ,,Despărțământului Astra'' din Crihalma va continua în noua locație până în anul 1948 când a fost întreruptă activitatea ,,Asociațiunii Astra'' din Sibiu și odată cu aceasta a tuturor despărțămintelor și a cercurilor culturale.
,,Biblioteca poporală Crihalma'' a rămas în incinta Casei de Cultură Crihalma până în anul 1968. Din acest moment, viața culturală a satului își urmează un alt curs, odată cu deschiderea unei noi file în istoria locală.