Saudi Arabia you are magic.

Your people are amazing.

Thank you.

ZIUA 6

Ziua cu numărul șase a debutat cu o învățătură. Unele lucruri vin odată în viață poate, și ori o faci, ori n-o faci. La fel și călătoria asta, e o căldură infernală pe aici, cu greu reziști să bați orașul la pas, să-i iei pulsul și să încerci să vezi cât mai multe, dar cum ziceam, nu e timp de pierdut când vrei să explorezi și să ai o experiență pe care să o ții minte toată viața. Al Balad este partea istorică a orașului Jeddah, poarta către Mecca, datând din secoul al VII-lea. Din 2014 face parte din patrimoniul mondial UNESCO, iar saudiții investesc milioane de dolari în restaurarea și conservarea acestui loc și a clădirilor de tip case - turn care i-au adus acest titlu. Cladirile sunt cu adevarat speciale datorita balcoanelor de lemn colorate in maroniu, in bleu (probabil datorita marii) si verde (probabil pentru ca e culoarea Profetului), construite minutios de niste artizani dintr-o zona de unde s-a nascut arabescul. Aceste balcoane inchise, ascunzand universul casnic al gospodariilor din oras sunt cu adevarat o minune a maiestriei artizanilor locali. Exista cateva cladiri restaurate, dar si multe care stau sa cada. Exista cafenele, dar si un muzeu, exista magazine de suveniruri, dar si mici magazine. Al-Balad desi este un cartier cu un extraordinar potential turistic, nu este o zona turistica – aici inca locuiesc oameni obisnuiti care inca mai ies la cafeneaua din colt, la o shisha sau la cumparaturi. Printre ele se numără și Nassif House Museum. Astăzi între 12-16 nu doar că nu am întâlnit oameni pe stradă, dar nu era deschis niciun magazin, niciun restaurant, niciun nimic. Singurul loc unde am găsit apă, pentru că nu eram foarte departe de a mi se face rău din cauza căldurii și a nehidratării, a fost apa de la moschee, mai caldă, mai puțin caldă, dar apă. Apropo de apă, un domn la micul dejun chiar a menționat că ei de fel consumă zilnic băuturi calde, ,,așa e viața noastră”. Și tot apropo de căldură, de dimineață am plecat de la hotel îmbrăcat în kanduras, mi-am dorit să fiu saudit pentru o zi și aici, dar am mers vreo 10 minute după care, am renunțat. Am plecat direct către orașul vechi, Al Balad, pe jos, două ore prin 40 de grade. Pustiu. Am întâlnit un singur om, alături de care am petrecut vreo 40 de minute de socializare, lucra aici. Pustiu dar superb. Cel mai mult mi-a plăcut că totul se restaura, oke, vine la pachet și cu o imagine de șantier, dar oamenii ăștia restaurau aceste clădiri care vorbesc despre istoria lor, cu o extrem de mare atenție la detalii, pe care le puteai observa în arhitectura clădirilor renovate deja. Cu apa care costă un leu jumătatea de litru, și cafeaua extrem de aromată, ne-am pornit la explorat. Totodată în acest cartier este și o arteră comercială foarte complexă, dar care se deschide după orele de rugăciune, după ora 17 de fel. Aur de 24 k cât vezi cu ochii, și suveniruri lucrate de ei. Nu este nimic made in China. Ceea ce din nou mă bucură. Totul se negociază la preț. Cu pungile pline de lucruri pe care nicăieri altundeva nu le vei găsi, iar eu sunt un împătimit al amintirilor aduse din locurile în care merg, ne-am îndreptat către zona unde aveam hotelul, peste drum de fântâna de care vă ziceam. Al Balad este o minune, este absolut incantator. Daca m-as intoarce vreodata la Jeddah, m-as intoarce pentru Al-Balad. Pe drum ne-am oprit la o moschee, în care nu am intrat nefiind îmbrăcați corespunzător, și totodată din cauza pantalonilor scurți nu am avut voie să intru în situl arheologic în timpul puținelor ore de vizită (de fel au voie doar musulmanii) care servește drept cimitir. Cimitir despre care ei zic că o adăpostește pe ,,bunica omenirii”, Hawwa, care potrivit credinței islamice ar fi Eva, prima femeie de pe pământ. Ei zic că Jeddah este strâns legat de acest cimitir de unde și numele orașului care în traducere înseamnă ,,bunică”. Mi-a plăcut mult această intimitate a lor legată de locurile sfinte și de prețuirea pe care o aduc acestora. Nu este transformat în ceva comercial, nu se vând căni și brelocuri cu astfel de înscrisuri. Seara s-a terminat la piscina din hotel, cu apă, caldă bineînțeles.

ZIUA 8

În ultima zi de dimineață am trecut pe la Muzeul Tayebat, care din cauza faptului ca vinerea la ei este week-end a fost văzut doar din exterior, și este impresionant. Folosind arhitectura tipica din Al-Balad, muzeul Tayebat este locul unde iti dai seama ce frumos ar arata Al-Balad daca ar fi complet restaurat. Ar fi o adevarata minune. Astăzi am îmbrăcat pentru ultima dată aici kanduras, la apus, pe Corniche în mijlocul localnicilor care aduc atât de mult vibe locului și care vin veseli și bucuroși și îți urează bun venit, te întreabă dacă ai nevoie de ceva și se bucură când te văd îmbrăcat precum ei..am intrat fraudulos într-o baie a unei moschei, asta pentru că trebuia obligatoriu să beau apă și nicăieri nu era, astfel încât văzându-mă derutat un domn care ieșea de la rugăciune, mi-a făcut semn că pot intra liniștit. Sunt băi în care există puțuri pentru a se spăla pe picioare, înainte de a intra la rugăciune. De aici, cu greu ne-am despărțit de această frumoasă țară, la ora 21.00 având avionul cu zbor direct către București.

ZIUA 7

Penultima zi din călătoria mea în regat, mi-a dat pentru a mia oară un motiv în plus să mă bucur de locul în care am fost lăsat pe pământ. Într-o țară în care legea este făcută să se respecte, taci și pleci mai departe. Conștientizezi încă odată cât de privilegiat ești în locul din care ești și la final te bucuri de o experință de povestit nepoților. Pentru că aici vacanța clasică se transformă într-o călătorie de cunoaștete a unei lumi noi. Am ales Djeddah și pentru faptul că are ieșire la Marea Roșie și că pot fi câteva zile de relaxare după zecile de km. pe jos în fabulosul Riyadh sau muzeele (majoritatea închise) și cartierele vechi de aici. Știam și îmi imaginam că nu va fi o ,,mare” ca celelalte ,,mări” pentru că aici există legi, dar nu știam că sunt puține plajele unde ai voie să stai, nu știam că despre o banală scoică luată de pe plajă îți va reaminti un echipaj de poliție că aici nu ești în România, ci în Arabia Saudită, iar acest lucru te poate duce direct în arest. În rest, Marea Roșie e de-un albastru impecabil prin care poți admira coralii de diverse forme și culori. Adăpostește unul dintre principalele obiective ale orașului, Moscheea plutitoare - Alrahmah Mosque și totodată poartă numele mall-ului de care localnicii sunt foarte încântați, Red Sea Mall; are o faleză numită Corniche unde ziua e pustiu iar seara este plin de localnici care se plimbă, stau pe pături, mănâncă și se roagă. E o ordine în toate. Dar când ordinea ta nu este și ordinea lor, pentru câteva zile va fi. Long story short am început dimineața cu micul dejun traditional arăbesc, extrem de gustos și de versatil de altfel. Aici ne-am împrietenit cu o familie de saudiți care ne-a dat numărul de telefon iar pentru orice aveam nevoie, ne-au încurajat să îi apelăm. Totodată știau de București, loc pe care îl apreciau. Ziua era planificată să fie cu relaxare la plajă, dar cum planul de acasă nu va fi niciodată cu cel din teren, a fost ziua în care ne-a prins poliția islamică. Ne-am îndreptat către Moscheea Plutitoare, care era în drum către vestita plajă, unde nu știu cum să vă descriu, era îngrădită cu ziduri înalte, cu o intrare unde ești controlat, și ajungi pe o plajă lungă de vreo 300 de m, și lată de vreo 100 de m. Loc în care localnicii fac plajă îmbrăcați, fac baie îmbrăcați. Asta pentru că era spațiu comun, femei și bărbați. Nu ne-am simțit ok fiind singurii la bustul gol și pantaloni scurți încât am făcut o fotografie și am plecat, ușor dezamăgiți că nu ne puteam răcori în marea pe care o vedeai, dar nu o puteai atinge. Pe drum ne-am întâlnit cu doi americani, care erau extrem, dar extrem de uimiți zicând că suntem singurii occindetali pe care ei îi văd în ultimele 6 luni drept turiști. După minute în șir de dezbătut și comunicat, ne-au recomandat un loc unde să putem merge liniștiți. La vreo 40 de km, am luat un Uber și optimiști, ajungem în pustietate. Ne lasă șoferul de la Uber puțin uimit întrebând de două ori dacă suntem siguri, mergem prin semi-deșert și după vreo 800 de m ajungem pe așa zisa plajă. Niciun însemn de interzicere, așa că singuri fiind pe plajă, direct în apă, înnot și relaxare. Cu grijă totuși, fiind plin de corali de care te puteai lovi foarte ușor. La un momentdat au venit câțiva tineri arabi, se vedea că nu fac asta zilnic, încât erau extrem de entuziasmați și se bucurau se cele câteva momente în mare. Asta până de nicăieri a venit o mașină de poliție. Un domn i-a scos instant din apă pe tineri, iar cel de-al doilea s-a îndreptat către noi, nu știa engleză deloc și își încrucișa mâinile, arătându-ne foarte serios că nu avem voie, că urmează să fim arestați, legați, nu știam exact, dar făcea continuu acest gest. Noi, ce să și facem, așteptăm. Aveam alături de bagaje câteva scoici pe care le găsisem mai diferite și ne-au atras atenția cu gândul că dacă în România pot aduna scoici, pot și aici. Aparent nu. Între timp a venit cel de-al doilea domn, care știa limba engleză și am putut comunica. Ne-a explicat că aici suntem suntem în Arabia Saudită și a lua scoici de pe plajă, a face baie este strict interzis, ne-a zis să aruncăm înapoi în apă pietrele și scoicile după care GO ! GO ! și un dat din mână insistent să înțelegem că trebuie să plecăm. Acum. Zis și făcut, am plecat. Legea e lege. Sunt plaje private în zona Sharm el Sheikh unde se poate merge, din păcate nu am mai ajuns și la a treia încercare.

ZIUA 5

Din capitala regatului am avut zbor de aproximativ 2 ore spre Djedda. Loc despre care știam din descrierile autoarei Ensaf Haidar, iar astăzi i-am simțit vibe-ul povestit. În drum spre aeroport în discuție cu un localnic am aflat că ei sărbătoresc astăzi Ziua Arafah - o zi cu o mare greutate pentru musulmani în care nu mănâncă până la apusul soarelui și doar se roagă. Lucru pe care în această seară l-am observat în parcul din fața fântânii Regelui Fahd. Adunați în familie sau nu, pâna la apus, saudiții se rugau, iar la apus serveau masa împreună. Situat pe malul Mării Roșii, adăpostește cea mai mare fântână din lume - Fântâna Regelui Fahd care poate atinge înălțimi de până la 312 metri. Ca idee, are nevoie de 625 de litri de apă pe secundă pompați la viteza de 375 km/h. Prima zi în Djeddah a debutat cu drumul de la aeroport la hotel, cu Uber, bineînțeles. Sunt foarte civilizați și spre deosebire de taximetriștii noștri, nu sare nimeni pe tine să te cheme că au un preț bun. Fiind cu ieșire la mare, clima este umedă, așadar și căldura se simte altfel, 38 de grade aici se simțeau mai rău decât cele 48 uscate. Un oraș mai turistic, cu o sumedenie de reședințe regale pe care le poți vedea doar de la distanță, iar când zic distanță, zic sute de metri în care nu te poți apropia. Sunt extrem de bine păzite. Pe lângă fascinanta fântână care la apus îți ridică starea către o altă dimensiune, Djeddah este un important centru urban și totodată cel mai mare oraș din provincia Mekka, un nod comercial și un port maritim la Marea Roșie.

ZIUA 4

Ieri îmi scria cineva că poate dacă am recunoaște majoritatea aceste lucruri despre islamici, poate altfel i-am judeca pe acești oameni. Fiecare pădure are uscături, nu suntem noi poporul perfect dar rămâne la latitudinea noastră ce alegem să vedem, atât la noi cât și la alții. Este a 12-a țară în care calc și aici am întâlnit cei mai sociabili, calzi și ospitalieri oameni. Sunt civilizați, curați, iar în public vorbesc încet. Nu am găsit nicio toaletă publică asemenea celor de la noi. Știți voi ce zic. Am văzut cupluri cu un bărbat și 3 soții, 2 soții sau cu una. Cu siguranță în comunitățile mai închise, rurale probabil încă se poartă ca bărbatul să meargă în față și femeia în spate, aici i-am văzut de mână. În zorii zilei ne-am pornit spre Diriyah, prima capitală a dinastiei saudite, în imediata apropiere a Riyadhului, ,,bijuteria regatului” cum o numesc ei, capitală a primului stat saudit în anii 1744, sit UNESCO ,,At-Turaif” - reședința regală și una dintre cele mai semnificative din punct de vedere istoric și mai impresionante din punct de vedere arhitectural așezări din cărămidă din lume, construită în stilul distinctiv Nadji. Din păcate am reușit să vedem doar exteriorul, fiind în pantaloni scurți nu ni s-a permis accesul în interior, nici măcar la cafeneaua de la intrare. La fiecare dintre intrări, 5 la număr, era poliție care din start ne spunea că nu avem voie pentru că nu suntem îmbrăcați corespunzător. Situl este construit pe o suprafață de 7 km pătrați, dorindu-se a fi cel mai mare spațiu cultural din lume. Riyadh este de aproximativ 10 ori mai mare decât Bucureștiul, iar fără metrou sau tren (ambele în construcție) sau fără mașină nu poți vedea obiectivele care sunt la 10-20 de km distanță unul față de altul, deși zilnic facem pe jos peste 20 km. Așadar cu șoferii Uber interacționăm des și aflăm lucruri, printre care ,,dacă vă întoarceți peste 2 ani va arăta altfel totul, sunt bani încât se construiește cu viteza luminii” - pot confirma asta. Tot de la un localnic am primit astăzi cadou mărgele de rugăciune, tesbih. Asta pentru că omul în timp ce conducea rostea în șoaptă o rugăciune și îndepărta mărgelele una câte una. M-a întrebat de religia noastră, i-am arătat crucea mea de la gât și după povești la final a zis că el are mai multe (vreo 15 avea la el) și ne-a dăruit câte una. De aici am plecat către grădina zoo din Riyadh, foarte frumos și spațios amenajată, fiind printre singurele locații în care am putut să ne petrecem timpul între orele 14-16. După ora 16, am hotărât să respirăm la rece în mall-ul preferat al familiei regale, situat în Kingdom Centre Tower, și organizat pe etaje în funcție de brand-uri. De la cele mai banale, până la cele mai exclusiviste. Season Boulevard din Riyadh este locul de petrecere a timpului, locul unde sunt concerte, cinematografe, magazine, restaurante si zone de activitati sportive in aer liber. La începutul anilor 80, Arabia Saudită a interzis cinematografia sub presiunea grupurilor religioase care au vrut restricționarea tuturor formelor de divertisment unde bărbații și femeile se puteau amesteca. Dar în 2018 interdicția a fost ridicată ca parte din viziunea guvernului Saudi 2030. Complex, autentic, nealterat, strict, civilizat, modern, valoros.

Acesta a fost Riyadh-ul.

ZIUA 3

Să vii turist în Arabia Saudită e de venit acum, până încă mai este o țară virgină din punct de vedere al comercialului adus de valurile de turiști. Vezi oamenii așa cum sunt în mediul lor natural, locurile și comportamentele naturale, nu agățate de un standard pentru a crește numărul turiștilor. Autentici. Naturali. Am îmbrăcat Saudi Kanduras cu Bint al Bakkar și m-am lăsat în voia zilei. Procedeul de cumpărare a fost complex, pornind de la măsurători perfecte, până la discuții cu vânzătorii de la magazine despre curiozitatea lor de a găsi turiști, europeni care vor să îmbrace portul lor. Se bucură, îți strâng mâna. Dacă ei pot fi așa zi de zi, eu de ce n-aș putea?! Am plecat spre Wadi Namar Waterfall, cu un Uber în care am socializat și am comunicat în special despre prețul benzinei și al motorinei care ghici ce, este 0,75 riali, adică 90 de bani litrul. Socializare maximă cu localnicii care apreciau că ne-am îmbrăcat precum ei, cei ce nu știau engleză zâmbeau și întindeau mâna să ne salutăm. Ba mai mult, dacă nu eram așezat cum trebuie, se opreau și ne ajutau să ne așezăm exact după tradiția lor. Opriți de poliție nu am mai fost prin alte țări, dar aici a fost o primă încercare. Prima mașină ne-a oprit să întrebe dacă ne poate ajuta cu ceva, dacă ne duce undeva la final zicând că ,,wooow, you look great”, a doua doar a încetinit și a deschis geamul salutând. Și aici vorbim despre poliția islamică. Rigurozitatea și strictețea islamică care în multe dintre moscheile din lume nu permite intrarea unui non musulman, pentru noi astăzi a fost doar un mit. Am intrat în moscheea King Khalid Grand Mosque, inițial în curtea în care am întrebat dacă se poate, ne-a poftit în interior cu zâmbetul pe buze, ne-am descălțat la intrare așa cum impune tradiția și am stat lângă ușă cu ochii cât cepele să surprimd vizual cât mai multă informație. Nu am fotografiat localnicii în interior tocmai pentru a nu intra în intimitatea lor, se simțeau ca acasă, intrau, se rugau, ieșeau, ne aduceau apă, ne povesteau despre loc, despre împrejurimi, ne-au învățat cuvinte în arabă, deși le-am zis că suntem creștini, au fost extrem de primitori si calzi. Ne-au întrebat cum se numește locul în care ne rugăm noi, biserica, mi-au apreciat crucea de la gât și ne explicau cum este la ei în moschei. Iar faptul că aceste locuri sunt deschise întreaga zi si oricine dintre ei, oricand pot intra, se pot ruga, pot pur si simplu sta, e mișto! Femeile au săli separate de rugăciune sau în aceeasi sală dar în spatele bărbaților. Cimitirul, un alt punct de reper cultural, oriunde te-ai afla. Aflat în imediata apropiere, am intrat întrebând dacă este în regulă, și totodată am aflat că rudele trebuie să ingroape decedatul înainte de căderea nopții în aceeași zi a trecerii lor pe lumea cealaltă. Dacă totusi, persona a murit seara sau noaptea, înmormântarea trebuie sa aiba loc înainte de răsăritul soarelui. Sicriele se folosesc doar la transportul până în cimitir, unde trupul este învelit într-un giulgiu de înmormântare și îngropat cu fața spre Mecca. Cumva fără aceste detalii pe care le-am auzit, nu știam și nu înțelegeam de ce mormintele sunt atât de simple și de mici. Clima fiind aridă, groapa nu este foarte adânc săpată, în nisip și pietriș. Ne-am îndreptat la pas prin marea capitală către Kingdom Centre Tower cel mai înalt zgârie nori din Arabia Saudită, care mi-a făcut seara, văzând un oraș care se întinde pe o suprafață de aproximativ 2000 de km pătrați. Are 302 metri și 99 de etaje pe care le urci cu o viteză de nu îți dai seama.

ZIUA 2

În cea de a doua zi am înțeles cum legea e făcută să fie respectată, credința este puternică, cum ospitalitatea face parte din viața lor și mai ales cum contrastele sociale sunt evidente chiar dacă ,,the line” este în construcție, iar infrastructura se schimbă cu viteza luminii. A fost ziua în care ne-am propus să mergem spre orașul vechi, în care am vrut să ajungem chiar dacă nu știu cât de safe a fost să facem asta. Aici am găsit singurul magazin de suveniruri – cu adevărat super frumos și plin de obiecte pe care nu poți să nu le cumperi – Kingdom Heritage - unde am aflat printre altele că steagul național nu este de vânzare, nu se imprimă pe nimic pentru că acesta conține o inscripție sacră. Deoarece această frază îl menționează pe Dumnezeu și rolul său, nu este permisă utilizarea acesteia pe elemente decorative. Acest lucru ar putea genera blasfemie și constituie o crimă, prin ridiculizarea cuvântului divin. Verdele vine de la culoarea islamului iar traducerea textului ar fi ,, Nu există alt Dumnezeu decât Allah, Muhammad este profetul său”. Despre ospitalitate aș spune doar că în magazine ești primit cu o sticlă de apă rece adusă pe o tavă, îți explică despre obiectele expuse, de la cum se servește cafeaua și cum oaspeții sunt stropiți cu apă de trandafir, iar taximetriștii se opresc lângă tine pe stradă și te întreabă dacă ai nevoie sa te ducă undeva. Deseori te salută și mai mult decât atât am intrat în vorbă cu un localnic care a menționat că ,,toți suntem frați”, probabil chiar dacă el era cu kanduras și eu cu pantaloni scurți și o cruce la gât, este vorba de respect reciproc. De la zgârie norii din partea nouă a orașului, am vrut să simțim vibe-ul orașului vechi, unde am fost singurii turiști prin cartierele localnicilor. Este o zonă total neturistică, sunt cartiere sărăcăcioase în care localnicii te privesc cu o oarecare uimire când te văd pe străzile lor, deseori se uită lung și zâmbesc, unii mai sociabili se apropie și spun continuu ,,nice outfit”. Niciun, dar nici măcar un bărbat nu era în pantaloni scurți. De femei nu are rost să mai menționez. Dacă în partea nouă ne-am ascuns de cele 45 de grade în mall-urile cât un sat de-al nostru, dar în schimb nu găsești un market să iei apă rece, în orașul vechi e plin de magazine de bloc, care vând tot felul de bunătăți locale. Dacă în partea nouă am intrat în cel mai mare mall în care am călcat vreodată, blindat cu firme care mai de care și cu prețuri de ordinul zecilor de mii de dolari, în partea veche a orașului te poți bucura de baclavale și diverse magazine din care îți poți achiziționa un kanduras. Dacă locuințele în zonele rezidențiale sunt opulente, cu palmieri în curte și garduri de peste 3 m. … cele din zona veche a orașului sunt înghesuite pe străzi prăfuite de nisip, cu geamuri extrem de mici și gratii la ferestre. La ora 12:00 când e una dintre chemările la rugăciune, ,,du’ā” ce este considerată a fi spontană și nu este supusă nici unei reglementări, nici nu face parte dintre obligațiile rituale esențiale, majoritatea pleacă din locurile în care lucrează și se îndreaptă către cea mai apropiată moschee, în care nu avem voie să intrăm, nu sunt turistice. Este o lege nescrisă să nu intri. În schimb, am vizitat Al Rajhi Grand Mosque (Sheikh Sulaiman Al-Rajhi Mosque) fiind cea mai mare moschee din Riad. Momente de rugăciune am mai surprins în mall pe un covor comun sau în parcare între mașini pe covorul personal. Apreciez foarte mult această aplecare a lor pentru credință. Face parte cu adevărat din viața unui musulman, să vezi străzi pline de oameni care încuie ușa și se îndreaptă cu pași repezi către moschee, își lasă afară încălțările și intră în spațiul de rugăciune. Femeile la femei. Bărbații la bărbați. Minim 5 l de apă în decurs de câteva ore, atenție la filmat și fotografiat în locurile aglomerate, nu prea intense privirile către femei, dialog și socializare cu ei, un parc în care se intra cu taxă și de obicei doar familiile saudite, dar oameni relaxați care își lasă copiii desculți în apa fântânilor din oraș, și uite așa a mai trecut o zi de ,,așa ar fi fost dacă m-aș fi născut aici” cu 22 de km pe jos și 8 ore în 45 de grade care încă odată te învață cât de mult să apreciezi ceea ce ai. 24 iunie pentru noi Sânzienele și Ziua Iei, pentru saudiți se împlinesc 5 ani de când femeile au dreptul să conducă mașini. Și chiar sunt multe șoferițe pe străzile saudite. De vizitat a fost cetatea Masmak, construită în 1865, unul dintre cele mai importante repere ale patrimoniului saudit. Intrarea este gratuită, dar este indicat de mers după ora 17, programul afișat nu corespunde cu realitatea.

ZIUA 1

Țara asta merită un jurnal de călătorie pe zile. Asta mi-am zis după prima zi în Riyadh.

Am plecat din București cu un zbor direct operat de Wizz Air, către Riyadh. Zborul a fost destul de gol, încât am putut să ne schimbam locurile astfel încât să avem spațiu pentru cele 4 ore si jumatate de zbor. În avion eram noi 2 și încă vreo 3 persoane care nu erau de origine arabă. Când am ajuns în spațiul aerian saudit, echipajul de zbor a anunțat că nu se va mai servi carne de porc și nici băuturi alcoolice. Iar pe geam nu se vedea altceva decât o mare de nisip, cât vedeai cu ochii timp de mai bine de o oră și jumătate. Într-un final am aterizat, pe Aeroportul King Khalid, unde în momentul în care am ieșit din avion m-a izbit, m-a lovit în față o căldură, care instant m-a dus cu gândul la momentul când îmi gătesc acasă și deschid ușa cuptorului. Uscat. Fierbinte. Am trecut de securitate unde vreau să menționez că ofițeri erau femei, îmbrăcate cu niqab, printre multitudinea de bărbați erau totuși și femei în aceste funcții. O bucurie de altfel. Un pas în față. Acestea având dreptul legal la un loc de muncă cu puțini ani în urmă. După ce am prezentat pașaportul și viza, prima întrebare a fost dacă vin pentru prima dată în regat, de unde sunt și cu ce scop am venit. Ulterior mi s-a făcut o fotografie facială, apoi mi s-au scanat amprentele de la toate cele 10 degete. Abia acum mi s-a ștampilat viza în pașaport și am primit un cod numeric care încă nu știam la ce folosește. Am trecut de filtre și am ajuns în holurile aeroportului unde am căutat să ne cumpărăm o cartelă telefonică, pentru că fără acces la internet e greu să faci orice pe aici. Mă informasem înainte despre prețuri și beneficiile unei cartele telefonice, așadar trebuia să le și găsim. Codul numeric trecut în pașaport îmi trebuia acum la achiziționarea cartelei, în valoare de aproximativ 130 de lei pentru 20 GB de internet și minute naționale și internaționale. Cartela poate fi cumpărată doar verificându-se amprentele a două degete. După acest proces, primești cartela cu număr. Acum că aveam internet, am putut găsi un Uber, neefind finalizate lucrările pentru trenul de mare viteză, care ne-a dus la hotel. A fost un drum de aproximativ 40 de minute, timp în care am povestit cu șoferul. Prima întrebare a fost dacă am ajuns în regat cu business, i-am zis ca nu si tare uimit a rămas când i-am zis că am venit turiști. A zis că de fel nu vin turiști în țara lor, iar cei ce vin sigur nu în această perioadă extrem de caldă. Printre altele am aflat că litrul de benzină aici este 0,8 $ - 3,7 lei. Ne-a îndrumat să fim atenți la drum pentru că dacă vom reveni peste 2 ani, nu va mai semăna deloc, fiind o țară extrem de bogată care își schimbă înfățișarea de an la an prin infrastructura modernă. Ne-am cazat la DALIN Hotel, un hotel în zona centrală a orașului de la care să avem acces la obiectivele pe care le aveam de văzut. În holul hotelului, extrem de primitor si cald, nu am putut să nu observ portretul regelui și pe cel al prințului moștenitor. Am urcat în cameră unde ne aștepta pe pat un Coran și un covor pentru rugăciune. Un detaliu mic, pe tavan era lipită direcția către Mecca. Geamurile sunt foarte mici pentru a pătrunde cât mai greu razele soarelui care încing orașul, în acel moment fiind 47 de grade. Apa rece nu prea exista la baie, doar caldă și mai puțin caldă. Am ieșit în oraș la explorat zona, timp în care am aflat că între ora 12:00 si 16:00 nu există viață în oraș. De la muzee, până la restaurante, pub-uri, mall-uri, magazine, toate sunt închise. Mhmm să fie așa sau nu, urma să vedem singuri când traversând două bulevarde a câte 5 benzi pe un sens, eram singurii oameni care bântuiau orașul la ora 14. Pe la ora 16 au început să se mai deschidă câte un magazin, noroc că aveam la noi vreo 3 l de apă, fiartă ce-i drept, dar apă, fără de care nu reziști. Așadar după ora 16 am luat și prima masă în Arabia Saudită. Pe cât de așteptată, pe atât de bună. Aici am mâncat pentru prima data în viață și mi-a și plăcut, carne de miel - oaie. Orașul începe să se miște până pe la 1-2 noaptea, oră la care am ajuns la hotel, și oră la care afară erau 38 de grade. Primele ore au fost despre a ne obișnui cu locul, de a vedea zonele precum Kingdom Centre, Al Olaya, King Salman Oasis, Al Suleimaniyah, etc. Orașul noaptea e alt loc, are alt vibe. Este extrem de sigur, nu te simți în gardă cu nimic, atât timp cât respecți și nu ești mult prea curios unde nu trebuie.

Aleg să încep povestea călătoriei mele în Arabia Saudită, cu primele idei care au luat naștere despre această țară, prin primăvara anului 2018. Eram student, încăpățânat dar totuși plin de energie ca să-mi complic ultimul an de facultate. Profund încăpățânat. Ştiam că nu va fi uşor. Urma să fie despre locurile de care nu vorbeşte multă lume, despre religie, despre sistem, despre societate, despre libertate, despre OM. Asta mi-am dorit să aflu, asta am cercetat, asta am scris. Am ales ca temă pentru lucrarea de licență – „Protecția drepturilor omului în societatea islamică” cu un studiu de caz care mi-a dat mari bătăi de cap – situația bloggerului saudit Raif Badawi care a fost biciuit public în Riyadh în anul 2014, apoi închis pentru o serie de păreri pe site-ul propriu. Cazul bloggerului Raif Badawi a dus la o dispută internaţională. Acesta este fondatorul site-ului Free Saudi Liberals şi în anul 2012, în urma unui articol scris de el în care statul saudit a considerat că a adus o critică la adresa islamului, a fost condamnat pentru prima dată la 7 ani de închisoare şi 600 de lovituri de bici. În urma unei noi înfăţişări din anul 2014 sentinţa a fost majorată la 10 ani de detenţie şi 1000 de lovituri de bici. Pe lângă acestea, Badawi a primit şi o amendă de peste 250 000 de dolari și interzicerea pentru 10 ani de a părăsi țara din moentul în care va fi eliberat. Avocatul acestuia - Waleed Abu al-Khair - a fost şi el condamnat la 15 ani de închisoare pentru subminarea regimului saudit, incitarea opiniei publice şi ofensă adusă aparatului judiciar. Amnesty International a luat atitudine, alături de Human Rights Watch care au evidenţiat mai multe astfel de evenimente tragice.

DE AICI a pornit dorința de a păși într-o zi prin locurile despre care citeam, mă uimeam și mă simțeam recunoscător pentru locul în care mi-a fost dat să mă nasc. Dupa 5 ani de la momentele când citeam Coranul și legea islamică Shariah, m-am ajuns sau mai bine zis, m-am aruncat în Regatul Arabiei Saudite. Spun m-am aruncat pentru că este pentru prima dată când plec într-o călătorie, nu o numesc vacanță, atât de îndepărtată și atât de puțin cunoscută ochiului turistului. Știam că este o țară cu reguli stricte, poate unele dintre cele mai stricte din lumea arabă, o țară care și-a deschis granițele pentru turiști doar din anul 2019. Nu știam ce vom găsi acolo, nu știam cum vom fi primiți de saudiți, un popor care nu este obișnuit cu turismul non-religios. Cu un feeling bun și plin de etuziasm că vor fi minim 48 de grade, m-am gândit exact la omul cu care aș putea merge, i-am propus, ne-am socotit buzunarele și am bătut palma.

Primul și primul lucru de luat în seamă este CU CINE mergi într-un astfel de loc. Dacă în Grecia pe plajă poți merge cu gașca, sau dacă în Franța poți face o excursie cu familia, aici trebuie gândită bine situația și oamenii cu care pleci. Ai nevoie de un om, sau de oameni care să fie obligatoriu pe aceeași lungime de undă, care să vrea să meargă pentru a observa, nicidecum pentru a se relaxa, pentru a trăi acele câteva zile într-un ritm, pentru a se integra pe cât posibil în comportamentele reglementate de legile islamice, saudite. Sau cel puțin eu așa văd situația. Dacă am hotărât să bat 3700 de km, nu am timp de pierdut pentru a mă trezi la 12, și sorbit cafeaua până la 14. Mood-ul meu de călător are altă axă, în care s-a integrat unchiul meu, un fel de frate mai mare cu care am crescut, iar la explorat suntem pe aceleași idei.

Reglementări MAE

Cetățenii români au nevoie de viză pentru a călători în Regatul Arabiei Saudite.

Durata de şedere permisă variază în funcție de tipul de viză obţinută și de scopul călătoriei în acest stat. În cazul vizelor de scurtă ședere, Perioada de sejur nu poate depăși 90 de zile.

În prezent, este posibilă obţinerea vizei turistice la frontieră, în cazul în care sunt îndeplinite condiţiile de eliberare a acesteia. Mai multe informații pot fi obținute de la Ambasada Regatului Arabiei Saudite la Bucureşti sau prin accesarea portalului https://visa.visitsaudi.com.

Atenție! Obținerea unei vize în scop turistic prin intermediul portalului https://visa.visitsaudi.com nu garantează intrarea în Regatul Arabiei Saudite. Solicitanților de viză cu antecedente penale într-una din țările Golfului nu li se va permite intrarea în acest stat, având în vedere că aceste aspecte nu pot fi verificate online, ci doar în momentul preluării amprentelor la punctele de intrare în Regat.

De asemenea, constatarea de către autoritățile saudite a folosirii vizei turistice în alte scopuri, altele decât cele declarate, atrage de la sine anularea acesteia și implicit nepermiterea intrării în Regatul Arabiei Saudite.

Recomandări:

Ministerul Afacerilor Externe recomandă cetăţenilor români aflaţi pe teritoriul Regatului Arabiei Saudite să-şi înregistreze prezenţa pe perioada șederii temporare/permanente prin intermediul portalului www.econsulat.ro, unde se pot transmite coordonatele personale pentru a facilita acordarea de asistență și protecție consulară în situații de criză.

Evitati deplasarea pe timpul nopţii, indiferent de regiunea în care va aflati, locurile aglomerate, demonstraţiile, cartierele mărginaşe ale capitalei, precum şi deplasarea în zone izolate ale ţării.
Păstrati în locuri sigure documentele şi valorile personale, biletele de călătorie, banii, cărţile de credit şi nu le expuneti în mod vizibil asupra dumneavoastră sau în maşini.
Folosiți operatori turistici acreditaţi şi nu vă îndepartati de grupul turistic.
Cetăţenii români care călătoresc în Arabia Saudită sunt sfătuiţi să respecte obiceiurile şi tradiţiile locale şi să manifeste înţelegere faţă de acestea;
Femeile pot circula neînsoţite şi pot conduce autovehicule;
Fotografierea clădirilor guvernamentale, a facilităţilor militare şi a palatelor regale este interzisă. Deşi nu este interzisă prin lege, există încă o anumită sensibilitate în ceea ce privește fotografierea locurilor publice, îndeosebi în locurile unde sunt prezente femei şi copii.

Nu am știut ce o să găsim aici, cum o să ne simțim sau cum o să ne primească saudiții, acest popor care nu a interacționat prea mult cu turismul non-religios în țara lor. Până prin 2019 Arabia Saudită era o țară în care puteai ajunge doar in două circumstante: fie ca musulman în pelerinaj la Mecca, fie ca om de afaceri. Turismul non-religios nu exista. În 6 iunie am luat bilete dus-întors pe ruta București – Riyadh, Djeddah – București. Aveam nevoie de un zbor intern între Riyadh și Djeddah, care putea fi luat doar cu datele din pașaport (care expirat fiind, trebuia înnoit), prețuri destul de accesibile pentru zborurile interne. După ce ne-am văzut cu biletele cumpărate, pentru perioada 23-30 iunie, urma obținerea vizei. Viza pentru Arabia Saudita, este obligatorie pentru cetățenii români. În prezent, este posibilă obţinerea vizei turistice la frontieră (aprox. 500 de lei) , sau online (aprox. 600 de lei). Noi am ales varianta online pentru siguranța trecerii la frontieră, deși nu garantează intrarea în Regatul Arabiei Saudite decât în momentul preluării amprentelor la punctele de intrare în Regat. Amprente la intrare ?? …okeeee. Mare atenție la toate detaliile pe care urmează să le completezi în documentele pentru obținerea vizei. Așteaptă-te la cele mai mici detalii, și la cele mai aprigi legi și interdicții.

AICI APLICI PENTRU VIZĂ.

https://visa.visitsaudi.com/Registration/Verify

8 zile. 2 orașe. Riyadh și Djeddah.

15 noiembrie 2023

8 zile în Regatul Arabiei Saudite

ASOCIATIA TRADITII LOCALE

FLORIN BUCUTEA

E-mail:

bucuteaflorin@gmail.com

office@florinbucutea.ro

Facebook:

Florin Bucutea

Daisoara - traditii locale

Biblioteci Rurale

Colecția Muzeala Etnografica Daisoara

Insagram:

Florin Bucutea

Asociatia Traditii Locale

Tik Tok:

Florin Bucutea

Asociatia Traditii Locale

Scrie-mi

Contact